Iaca se apropie alegerile locale. Sincer să fiu, nu mă aşteptam să fie atît de puţin freamăt. Nu de alta, dar de cînd intrarăm în uniunea cea euvropenească fondurile de dezvoltare ce revin primăriilor or să prindă şi mai multă osînză, iar nasul cel fin al zoon politikon-ului românesc - rasă aparte şi tare vorace - nu poate să nu amuşine pofticios şi să scape aşa o pleaşcă. Cu toate acestea, vorba unui proverb, "greii" politichiei noastre se invită unii pe alţii la funcţia de primare al Bucreştiului ca grecii la puşcărie. Marea majoritate a "catindaţilor" oftează, se frăsuie, ridică ochi lăcrimoşi către cer, căzuţi la melancolie şi, în cele din urmă, dacă interesele partidului o cer, după o îndelungată cabulisire, acceptă cu un aer de unsuros martiriu. Adicătelea, oamenii se sacrifică la greu, mă-nţelegi! Din augusta lor mizericordie ne blagoslovesc în a ne face şi nouă hatîrul şi uite, na, poftim!, candidează.
Mulţam de efort, bibicilor, dar, din parte-mi, ceredeţi-mă, nu-i cîtuşi de puţin necesar. Iar ne aflăm în aceeaşi dilemă care ne bîntuie pe noi, bucureştenii, de vreo nouăsprezece ani încoace. Cum să alegem cea mai puţin rea dintre catastrofalele soluţii ce ni se oferă de către minunata noastră clasă politică. Şirul năpastelor abătute peste capitală a început cu Halaicu şi pare a nu se sfîrşi cu Videanu. Din nou, cu riscul de a fi taxat drept ticălos de robespierrianul Turcescu, spun că îmi va fi foarte greu să mă prezint în faţa urnei şi să mă decid pentru unul dintre hocus-pocuşii scoşi din pălărie de marile partide pentru respectiva funcţie. Ia să vedem ce ni se oferă în meniu:
Păi, în ordinea ponderii parlamentare şi a numărului de oferte, măcar fluturate, dacă nu hotărîte definitiv, să-i vedem pe cei scoşi de P.S.D. pe tarabă, aşa, la o primă strigare. Primul, auto-propus şi propulsat de organizaţia de Bucureşti a partidului, a fost eternul catindat Vanghelie, care este, cum s-ar zicea din almanahe. 'Mnealui este, de fapt, singurul entuziast al alegerilor pentru primăria cea mare, strigînd disperat: "Io, io! Pă mine votaţi-mă, fraţilor!" Asta în timp ce ceilalţi mahări din partid îl privesc cu suspiciune şi strîmbă din nas. Dar pe actualul primar al sectorului 5 e cam greu să te superi. Dînd senzaţia, cel puţin aparent, că e întotdeauna pus pe treabă, vindicativ, caraghios, scoţînd tot soiul de perle din puţul gîndirii personale, dar şi o mulţime de panglici multicolore, este de departe una dintre figurile cele mai pitoreşti şi reprezentative ale politicii noastre. Agramat şi incult, băiat simpluţ d-ai noştri, de viaţă şi de comitet, a trezit simpatia maselor largi, populare care, parcă în ciuda gomei searbede a unui Năstase, l-au şi votat. Înţeleapta conducere a P.S.D. are însă oarecari rezerve faţă de acest self-made-man cam frust şi, după dezbateri intestine ce se vor finaliza vineri, se pare că opţiunile vor emana, cu o vagă miasmă de scandal stins dar încă aburind, către Miron Mitrea. Fost lider sindical, reeşapat rapid în membru marcant al partidului, domnul în cauză s-a remarcat cu supra de măsură în perioada cînd a fost ministru şi a dotat C.F.R.-ul cu costume de scafandru şi şuruburi de 200 000 ROL bucata. Mai tîrziu a fost unul dintre organizatorii trecutelor turnee electorale ale formaţiunii sale politice, unde a văzut şi a făcut el multe... Acum, pentru a instaura liniştea şi armonia în P.S.D. e scos la înaintare, deşi s-arată năzuros tare. Ar mai fi şi cazul doctorului Sorin Oprescu, însă acesta e un caz asupra căruia mă voi întoace altă dată, fiindcă e unul mai deosebit şi parcă disonează cu peisajul din juru-i. Oricum, se pare că nici nu va mai candida, lăsîndu-i pe cei mai cu moţ să se afirme plenar...
Partidul Liberal ni-l propune pe vestitul lălăitor Orban, starul Transporturilor româneşti, căzut, prin iarnă, victimă a propriului său profesionalism prin mult prea mediatizatul său accident. În afară de această chestiune, altă performanţă cu care maestrul cîntăreţ se poate lăuda este aceea că în timpul ministeriatului său în scumpa noastră ţară nu s-a realizat nici măcar un amărît de kilometru de autostradă. Omul are deci stofă de primar al Bucureştilor, desigur, în nobila tradiţie a predecesorilor săi de după '89.
P.D.-L., partidul prezidenţial, vine cu mutarea-n plic: Blaga la Primărie. În afară de o obrăznicie de ciocoiaş parvenit ce a servit multe gogoşi şi iaurţele, prin altceva nu-mi amintesc să se fi remarcat acest fost vameş uns cu toate alifiile, maestru al sportului de a sări dintr-o barcă politică în alta. A, ba nu! Greşesc. Pe vremea cînd era ministru, la "aviară", poliţia a arestat cîteva camioane cu găini ungureşti suspecte care s-au dovedit a fi mai curcani decît vigilenţii funcţionari ai Ministerului de Interne, căzuţi de fazani în povestea respectivă. Ar mai fi şi alte poveşti, mai neguroase, cum ar fi "Afacerea Clisura", dar peste ele s-a aşternut demult praful şi mai ales tăcerea.
Domnul Blaga a fost lansat în campanie de un fîrtat din aceeaşi gaşcă politică, respectiv de primarul sectorului 3, Liviu Negoiţă. Cică sectorul ăsta e a mai brava din toată garnizoana, deşi arată la fel de îngrijit, de asfaltat şi "bordurat" ca şi celelalte, iar gurile rele spun că ar avea niscaiva dovezi în privinţa unor ghiduşii pe care dom' Negoiţă le-ar fi săvîrşit în legătură cu baza sportivă "Voinicelul", aia la a cărei amenajare am contribuit şi eu, în alte timpuri, cu nu mai ştiu cîte zile de muncă patriotică. Sigur, faptul că o mînă spală pe alta nu mai e deloc o noutate în politica dîmboviţeană. Cum nu-i nici susţinerea pe care jucăuşul Băsescu, garantul echilibrului în stat, i-o acordă în stilu-i caracteristic ipochimenului din partidul prezidenţial, afirmînd la o oră de maximă audienţă că "Blaga o să-l pulverizeze pe Mitrea" în alegeri.
Amuzant ar mai fi şi faptul că nenea Blaga şi-a făcut buletin de Bucureşti în urmă cu cîteva zile... Dacă Parisul a meritat o liturghie, iacătă că şi Bucureştiul merită un buletin, că doar e fratele mai mic, mai murdar şi mai bolnăvior al metropolei franceze.
Cam ăştia sînt băieţii, deloc săraci, dar al dracului de curaţi, pe care ni-i pun în faţă marile forţe politice. Pe ceilalţi, de la conservatori (foşti umanişti, viitori liber-schimbişti, dar oricum mîncători din castronaşul lui Felix-Motanul) sau de la alte partiduleţe de o anvergură asemănătoare, lumea nu-i ia în calcul. Nimeni nu se uită la ei şi nici măcar nu-şi bate capul să afle cine sînt. Poate că-i o greşeală, poate că printre ei sînt cetăţeni meritorii, dar asta e situaţia. Noi, românii, n-am învăţat că nu numai cei ce vin din partea unor mari partide trebuie susţinuţi. Personal, în mai multe rînduri, am optat dintr-un spirit idealist spre oameni pe care-i consider(am) valoroşi, dar procentele obţinute de aceştia în alegeri au fost minuscule. În plus, nu aş dori să creadă cineva că fac apologia cutărei sau cutărei persoane ori forţe politice. Aşa că, privind cu luciditate, între jupînii de mai sus se va da bătălia pentru ocuparea fotoliului de primar general al capitalei. Mi-e clar că fiecare dintre candidaţii ăştia nu sînt în stare de nimic, dar la fel de bine ştiu că sînt capabili de orice.
Acum toţi - mai puţin vrăbiosul Vanghelie - sînt abulici, lipsiţi de orice entuziasm, supunîndu-se parcă dictonului "dacă-i musai, cu plăcere", ori de-a dreptul cuprinşi de o mare lehamite. Însă de cum s-o da startul în campanie, ia să-i vezi cum deodată îşi încordează muşchii, se avîntă în bălăcăreli şi fac spume la boticul parfumat. Iar publicul va sta cu ochii holbaţi la spectacol, pariind cu naivitate pe unii sau pe alţii.
După ultima confruntare televizată în direct, baştanii se vor duce la un şpriţ şi vor avea discuţii lejere, nefiind însă exclus să mai pună la cale şi vreo inginerie financiară cu unul sau celălalt adversar, ca între oamenii serioşi. Înainte de a se urca în gipane, vor şopti privindu-se complice: "Amărîţii ăştia nu ne merită! Şi vorba aia, numai noi ştim cît timp şi cîtă sănătate ne-am mîncat pentru ei. Ehe, românii şi recunoştinţa, vezi să nu!" Vor spune asta cu cea mai deplină sinceritate şi cu cea mai profundă convingere.
Peste două zile, alegătorii vor merge la urne ameţiţi mediatic şi zăpăciţi de cap de atîtea promisiuni. Vor pune ştampila şi vor nădăjdui din nou. Apoi, în următorii ani, vor ofta sau vor înjura prin acelaşi Bucureşti murdar, plin de haite de maidanezi, de limuzine strălucitoare ce-i vor stropi cu acelaşi veşnic noroi, al aceloraşi eterne şantiere de amenajare a străzilor şi liniilor de tramvai, în aceleaşi ambuteiaje, în acelaşi aer plin de paraf şi ţînţari vara şi printre aceleaşi troiene care-i vor surprinde pe primari iarna, în timp ce domniile lor se vor afla în vreun paradis tropical şi vor da indicaţii preţioase prin mobil.
Eu unul o să mă duc în primul tur şi o să votez pe o persoană ce o să mi se pară mai de ispravă. Dar ştiu de pe acum că nu o să ajungă în turul doi. Aşa cum nici eu nu voi mai ajunge la secţia la care sînt arondat, fiindcă m-am săturat să aleg între cea mai mică dintre belele.
În rest, noi să fim sănătoşi şi să avem o viaţă suficient de lungă pentru ca să prindem momentul cînd la Primărie o să vină nu un om politic ci, pur şi simplu, un OM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu